5 IUNIE – ZIUA INVATATORULUI
La baza sculpturii caracterului şi sufletului fiecăruia dintre noi, bogat sau sărac, celebru sau nu, se află un dascăl. Iar primul dascăl care ne sculptează caracterul şi sufletul este, neîndoielnic, învăţătorul. Când spui şcoală, în mintea fiecăruia dintre noi apare chipul învăţătoarei sau al învăţătorului.
De când au apărut primele şcoli în spaţiul românesc învăţătorii şi mai apoi toate cadrele didactice au sărbătorit în 30 iunie Ziua Învăţătorului. Profesorii, educatoarele şi învăţătorii din România s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi felicitaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi an de an, chiar de ziua apostolilor, li se aduce aminte că au cea mai nobilă misiune pentru care merită făcute orice sacrificii asumându-şi apostolatul. Ziua Învăţătorului a fost atât de împământenită încât şi regimul comunist a păstrat-o la 30 iunie.
Probabil că din raţiuni practice Legea nr. 289 din octombrie 2007 a statornicit data de 5 iunie drept ziua de sărbătorire a modelatorilor de caractere. Nu ştiu dacă reprezintă cea mai fericită alegere, dar important este ca, fie pe 5 iunie, fie la finele lunii, naţiunea românească să-şi arate pe deplin recunoştinţa, preţuirea faţă de educatori, învăţători, profesori, supranumiţi dascăli, apostoli. Aristotel scria că: „Cei care educa copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă…”. În mesajul Tronului către un congres interbelic al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, Regele spunea: ,,Dacă soarta nu m-ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost învăţător.”
Nu sunt dascălii altfel nici azi. Aşa au fost învăţătorii dintotdeauna, iar regii vor visa mereu să fie învăţători…
În 1923, la un congres al lor, învăţătorii au fost numiţi “cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri si iubiri de moşie”.Au trecut de atunci mulţi ani, iar proporţia se pare că se păstrează… În cartea Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Augusto Cury arata că: „Dacă societatea ar plasa educaţia în centrul atenţiei, închisorile ar deveni muzee, poliţiştii ar deveni poeţi, iar psihiatri ar deveni muzicieni…”. Acum, când banul primează în faţa celorlalte valori, nimeni nu mai consideră o mândrie să fii dascăl. Şcoala nu mai este ce a fost odinioară, dascălii sunt intimidaţi, şantajaţi, sfidaţi de autorităţi, puşi în conflict cu alte categorii sociale, nu mai sunt respectaţi de unii elevi şi uneori nici de părinţii acestora.
Dragă colegă…drag coleg…DASCAL…îţi doresc “să poţi să crezi când unii te înşeală,/ Să te ridici când alţii te doboară,/ Să poţi păstra ce alţii vor s-alunge,/ Să râzi chiar dacă sufletul îţi plânge/ Şi cald tu să rămâi chiar dacă afară ninge./ Aceasta-i arta de-a învinge! ”
Bunul Dumnezeu să dăruiască tuturor Dascălilor sănătate, bucurie, înţelepciune, ani senini, fericire, alături de cei dragi!
LA MULŢI ANI TUTUROR DASCĂLILOR!
